CAPITOLUL I

CARACTERIZARE GENERALĂ A COMUNEI CORNĂŢELU

                  Străjuit de meterezele Bucegilor şi ale Leaotei ,brăzdat de văile Dâmboviţei, Ialomiţei şi Argeşului – străvechi  căi de comunicaţie şi transhumanţă , păstrătoare de unitate a ţinuturilor româneşti de pe ambii versanţi ai Carpaţilor – acoperit cu păduri, înmiresmat cu holdele câmpiei, judeţul Dâmboviţa dispune de importante şi variate resurse naturale şi de o deosebită frumuseţe peisagistică.

         O componentă a judeţului Dâmboviţa este şi comuna Cornăţelu, unitate administrativ teritorială, iar lucrarea de faţă, privind Strategia locală de dezvoltare economico –  socială , ne va oferi, pe de o parte, o imagine clară, precisă din punct de vedere   socio – economic, trecut şi prezent, iar pe de altă parte, o viziune de dezvoltare a unităţii administrativ teritoriale, în funcţie de specificul şi dorinţele colectivităţii locale, important fiind creşterea gradului de satisfacere a nevoilor publice.

• . – CAPITALUL NATURAL

 

A.DATE FIZICO –  GEOGRAFICE

AŞEZARE ŞI CĂI DE COMUNICAŢIE

Comuna Cornăţelu este situată în partea de sud – est a judeţului Dâmboviţa la o distanţă de circa 35 km.. de oraşul Târgovişte, reşedinţă a judeţului Dâmboviţa şi străvechea capitală voievodală a Ţării Româneşti, având legătura cu D.N.71 Bucureşti – Targoviste prin D.J.701. Potlogi – Dobra, căi de comunicaţie rutiere, cât şi drumul comunal DC 41 Băleni – Cornăţelu Aluniş.

Faţă de principalele oraşe, comuna Cornăţelu se află situată la o distanţă de: 60 km. Bucureşti, 50 km. Ploieşti, 85 km. Piteşti şi 145 km. Braşov.

Teritoriul administrativ al comunei ocupă o suprafaţă de 6386 ha din care 4764 teren agricol, 1197 ha teren cu vegetaţie forestieră, 56 ha luciu cu apă , 102 ha drumuri, 244 ha teren arie construibilă, aşezare determinată de coordonatele 44 49’08” latitudine nordică si 25 39’54” longitudine estică. Aşezarea comunei la limita nordică a Câmpiei Vlăsiei, oferă în general, condiţii bune dezvoltării agriculturii.

         În împrejurimile acestei frumoase şi seculare aşezări omeneşti se află comunele:Bilciureşti spre răsărit,Răcari spre sud-est,Conţeşti la sud,Sălcioara la vest,Băleni şi Dobra la nord,Finta la nord-est.

         Comuna Cornăţelu este alcătuită din satele :

                  – satul Cornăţelu, reşedinţă a comunei;

                  – satul Corni spre sud;

                  – satul Slobozia spre sud- est;

                  – satul Aluniş spre sud – est;

                  – satul Bolovani la vest.

RELIEF

            Câmpia Vlăsiei ocupă o porţiune redusă în sud estul judeţului Dâmboviţa, cu maximă extindere pe teritoriul judeţelor vecine din sud şi est   –  subdiviziune a marii Câmpii Române, limitată convenţional pe bazinul Argeşului de la Câlniştea în est, spre nord, de-a lungul platformei înalte numită de Vâlsan ”Pintenul Măgurei”, apoi pe cursul Prahovei până la confluenţa cu Ialomiţa(Dridu).

         Comuna Cornăţelu este situată în zona de trecere între câmpia joasă de divagare Titu – Potlogi şi câmpia înaltă propriu – zisă a Vlăsiei . Dupa valea principală ce o străbate şi caracterele imprimate de această vale, zona se încadrează în Câmpul Colentinei de Sus , ce aparţine nordului Câmpiei Vlăsiei.

 CLIMA

Clima comunei, temperat continentală, se caracterizează printr-un continentalism accentuat, respectiv dominarea maselor de aer din estul continentului, mase ce aduc gerurile din timpul iernii şi căldurile toride din timpul verii, făcând să se depăşească amplitudinea medie de 25 grade C.Masele vestice din Marea Mediterană sau Oceanul Atlantic ajung destul de frecvent şi în această zonă.

 Regimul termic

            Temeperatura se caracterizează prin veri foarte călduroase şi ierni foarte reci, iarna au loc scăderi de temperatură până la – 10 - 20 grade C şi chiar mai mult.Gerurile intense sunt de scurtă durată şi nu se produc în toţi anii.

Temperatura maximă absolută este în jur de 41 grade C şi se poate realiza în lunile iulie şi august , iar temperatura minimă absolută este de – 30 grade C şi se poate produce în lunile ianuarie şi februarie.

Temperatura biotică(temperaturi >8 grade C ) este destul de lungă şi este favorabilă speciilor termofile.Perioada de vegetaţie, cu temperaturi mai mari de 10 grade C este mai mare de şase luni , fiind de asemenea favorabilă speciilor termofile indigene .

 

          Regimul pluviometric

         Precipitaţiile medii anuale care cad pe teritoriul comunei Cornăţelu sunt cuprinse între 450 şi 600 mm. Anual sunt în medie 110 zile cu precipitaţii şi anume : iarna sunt 27 zile, primăvara 31 zile, vara 28 zile şi toamna 24 zile.Zăpada începe să cadă în general în a doua jumătate a lunii noiembrie , iar ultima zăpadă cade de obicei la sfârşitul lunii martie.Precipitaţiile sub formă de ninsoare acoperă solul timp de peste 50 de zile,iar grosimea stratului de zăpadă, uneori viscolit, depăşeşte 40 cm.

 

1. REPERE ISTORICE

Comuna Cornăţelu, ocupă o suprafaţă de 64 km² şi are o istorie destul de bogată, prezentată pe sate astfel:

• SATUL CORNĂŢELU.

            Valul roman Brazda lui Novac de Nord străbate teritoriul localităţii pe la N de sat , prin punctul „Crângul Turcului” şi „Puţul Predescului”, fiind singura urmă veche cunoscută până acum.

         În evul mediu satul are o istorie destul de bogată , fiind amintit în numeroase documente , începând din 27.01.1531, când era proprietatea lui Vintilă mare clucer  şi a soţiei sale Voica.Acest Vintilă – numit apoi din Cornăţel sau Cornăţeni – a fost primul mare boier din familia Cornăţeanu.Ca mare stolnic,mare clucer şi mare vornic a fost unul din dregătorii cei mai influenţi din perioada 1529 – 1548.El este ctitorul bisericii din Cornăţeni(monument istoric astăzi) şi stăpânul unei moşii imense ce cuprindea satele : Cornăţeni, Udeni, Clinciul şi Costeşti şi părţi din Micloşani şi Ştirbeşti.

         La 20.03.1627 Necula paharnicul din Cornăţelu, „iartă de rumânie” pe locuitorii satului, dăruind moşia lui Socol Cornăţeanu, ruda sa.El arată că satul fusese dobândit de bunicul său Vintilă, mare vornic, amintit mai sus, iar satul era preţuit la imensa sumă de 1.000 de galbeni.

         Din 22.05.1747 – când moşia era a boierilor din Conţeşti şi a postelnicului Tudorache Bratăşanu, care o stăpâneau pe din două – ne-a rămas o interesantă hotărnicie, unde se precizează limitele şi dimensiunile moşiei.

         Către sfârşitul secolului al XVIII-lea, în noiembrie 1795 moşia se afla în stăpânirea Zoiţei Tufeanu,la 28.07.1846 moşia fiind vândută lui Stănică Gheorghiu pitarul, cu 10.000 de galbeni, ceea ce dovedeşte că era o moşie întinsă.

         La sfârşitul secolului XIX comuna Cornăţelu se compunea din satele : Cornăţel,Corni, Cocoş şi Slobozia, având împreună 1448 locuitori.

         La Cornăţelu  se făcea un mare bâlci anual numit Târgul Cornăţelu vechi de aproape patru secole şi jumătate,târg ce este vestit şi astăzi(7-9 septembrie), pomenit în scrierile lui Pantazi Ghica şi I.C.Visarion. La Cornăţelu se întâlneau şi se întâlnesc la acest târg meşterii populari de la Gheboaia, Dărmăneşti, Drăgăeşti, de la Ciolpani Pisc(Ilfov), precum şi de peste munţi, din centru de olari Corunt(jud.Harghita). Locul târgului se afla în apropierea hanului de poştă şi al saielelor vechiului drum de poştă care lega Bucureştii de Târgovişte.

         Tradiţia aminteşte şi de existenta în apropriere a unui palat al lui Constantin Brâncoveanu. În cartierul Văleni se afla în 1774 o capitănie, având rolul de apărare a drumului de negoţ.Tradiţionalul târg a fost amenajat şi modernizat în perioada 1969 – 1974.

         Biserica monument istoric din Cornăţelu, a fost  ctitorită de vornicul Vintilă Cornăţeanu  şi soţia sa, jupâniţa Voica, în anul 1596, refăcută de Matei Ruset la 1726, apoi de Alexandru Dancoviciu cu soţia sa Maria, care supraânalţă  biserica, schimbă sistemul de boltire şi lărgeşte ferestrele.La începutul secolului XX  i se adaugă pridvorul închis pe latura de vest.

         În satul Cornăţelu se conservă o cruce mare de piatră din 1645.Aflată în curtea bisericii, a fost ridicată de Socol Cornăţeanu fost mare clucer în amintirea bisericii din Cornăţeni , a părinţilor săi, înaltă de  3,10 m şi frumos ornamentată.

• SATUL ALUNIS.

         La 1 km. sud-est de sat pe partea dreaptă a pârâului Baranga, se află o aşezare din epoca bronzului şi prefeudală din secolul IV.

         Satul s-a numit în veacurile trecute mai întâi Fundeni şi apoi Cocoş, după numele proprietarului Andronache Cocoş.Satul este amintit cu numele Fundeni la 15.07.1625 , când Voica vinde aici doua funii de moşie.În secolul XVIII moşia a devenit proprietatea unui negustor cu numele de Andronache Cocoş;la 22.05.1747 i se spune moşia lui Cocoş zaraful.La 3.01.1786 căpitanul Nicolae Cocoş, fiul lui Andronache, vinde moşia Fundeni lui Răducanu Golescu paharnicul. După această dată în 1812 – 1826 i se zice moşiei „Fundenii lui Cocoş”, pentru ca la 1859 să devină moşia Cocoşul, în amintirea fostului stăpân.

         La 20.08.1812, moşia si-a schimbat proprietarul, în persoana Anastasiei Ralet;la 1.09.1826 Dumitrache Ralet mare logofăt cere şi obţine înfiinţarea a două bâlciuri pe an pe moşia sa; moşia era preţuită la această dată la 21.000 de taleri,de asemenea tot în această perioadă când era prim boier în Divanul Adhoc , rang  de prim ministru astăzi,obţine construirea şi trecerea pe moşia sa a căii ferate  Bucuresti – Bâldana – Cocoşi – Târgovişte –  Ploieşti.În timpul vieţii sale a început construcţia acestei căi ferate, de la Bâldana până în apropierea satului Cocoş.

         Îmbolnăvindu-se şi murind apoi, Ghica, fratele său vitreg, preia rangul şi obţine deviaţia căii ferate, care ar fi trecut prin comuna noastră, dacă n-ar fi fost mutată, pe moşia Gherghani, proprietatea lui Ghica, aceasta conducând  la o izolare si îndepărtare a satelor comunei noastre faţă de marile oraşe. Acest fapt istoric şi-a pus girul pe întreaga evoluţie social – economică a satelor noastre, cu consecinţe până astăzi.                 

         Dupa 26.11.1840  – când era încă proprietatea sa  – logofătul Dimitrie Ralet a dăruit moşia spitalului ce-i poartă numele; la 1899 – 1900, moşia era proprietatea Eforiei Spitalelor  Civile şi aducea o arendă de 9.485 lei anual. Dimitrie Ralet este şi ctitorul bisericii din 1836.La sfârşitul secolului XIX, în sat se găsea un spital, întreţinut de Eforia Spitalor Civile.

• SATUL BOLOVANI.

         Este amintit la 06.05.1632 . Numele său poate veni fie de la relief, fie de la antroponimul Bolovan, intâlnit în epocă( la 15.06.1638 este citat ca martor Bolovan din Ioneşti).

         În secolul al XVIII şi XIX locuitorii satului au avut pricini de călcare de hotar cu proprietăţile vecine: Conţeşti, la 14.05.1780, Băneşti a mitropoliei , la 8.07.1820. La 20.08.1838 se face hotărnicia moşiei dinspre Beşteloaia, moşia vecină.

         La începutul sec. XIX  moşia se afla în stăpânirea lui Ioan, sluger care o da zestre, înainte de 1816, ginerilor săi Petrache Arion, stolnicul si Tănase Carabulea biv vel sluger, în stăpânirea cărora a rămas; cei doi şi-au ales părţile în 1820.

         După cum rezultă din documente din 5.06.1815 si 1.06.1847, în sat avea moşie şi mitropolia . După mijlocul sec.XIX moşia Bolovanilor, s-a numit uneori şi Moara Nouă (9.09.1857), unde existau două hanuri.

         In 1832 sătenii de aici protestau împotriva noilor dări impuse prin Regulamentul organic : „iar acum vedem într- aceasta, după luminatele ponturi ce ni s-au incredintat prin cărţi tipărite, că prea ne-au incărcat cu darea la moşie”.      

         La 23.02.1842 ocârmuirea judeţului Dâmboviţa, raporta Departamentului din Lăuntru că ţăranii clăcaşi de pe moşiile Boteni şi Bolovani „nici într-un chip nu se supun nici la coprinderea condiţiilor, făcându-să de sine-şi stăpâni pe toate livezile şi alte locuri de arătură”.

         La 1864 pe proprietatea statului (fostă a mitropoliei) au fost împroprietăriţi 133 locuitori din care 83 fruntaşi cu câte patru boi, total 1327 pogoane.

         La 1898, Bolovanii avea 6 cătune: Bolovani,Adunaţi,Crângaşi,Podul lui Petrache( de la Petrache Arion), Beşteloaia şi Brăneşti.

• SATUL CORNI.

         Pe terasa stângă a râului Colentina la 1 Km. nord de vărsarea canalului Ilfov în Colentina, s-a descoperit o aşezare din epoca bronzului.Despre satul medieval nu ştim prea multe lucruri .A fost un sat mic.

• SATUL SLOBOZIA

         La 2 km. sud de sat, pe terasa stângă a râului Colentina, s-a descoperit o aşezare din epoca bronzului şi siliştea medievală unde a fost vechiul sat.Numele de Slobozia indică un sat întemeiat cu locuitori veniţi din altă parte şi cărora li se creează câţiva ani o situaţie fiscală privilegiată.În Ţara Românească şi Moldova    s-au înfiinţat numeroase asemenea sate zise de colonizare, din care unele poartă numele de Slobozia.

         Este greu de spus când s-a întemeiat această Slobozie.La 25.06.1736 – cu prilejul hotărniciei moşiei Racoviţa – este amintită o selişte ce s-a numit Slobozia.

         La17.07.1787 şi 14.05.1825 Slobozia era moşia lui Pantazi şi Nicolae Serezli serdar  şi se afla în hotar cu Fundeni – Cocoşu;la 1838 şi 26.11.1840 aflăm alt proprietar pe Ioan Prejbeanu.

         La mijlocul sec.XIX moşia Slobozia, ”ce este intre Cornatelu si Cocosu”, era proprietatea lui Ioniţă Constandin

         Dintr-o hotărnicie din 1894 – când mosia era proprietatea lui Ioan Rosescu – rezultă că se învecina cu moşia Cornăţelul a lui Alexandru Dancovici; linia hotarului începea din apa Colentinei, trecea peste apa Miuleasca până la mijlocul apei Crevedia.

         La 1864 au fost împroprietăriţi 65 de locuitori cu 585 pogoane.

În aprilie 1909, când proprietarul moşiei refuza să le dea locuri pentru muncă, sătenii din Slobozia arătau cu o undă de ameninţare: “suntem aproape pierduţi dimpreună cu vitele noastre şi suntem în stare de a face la un fel, întreaga obşte, că nu mai putem răbda atâta nedreptate”.

 

C.RESURSE PRIMARE ŞI SECUNDARE

 REŢEAUA HIDROGRAFICĂ

• Ape curgătoare

         Reţeaua hidrografică este reprezentată prin pârâul Colentina ce s-a grupat pe conul de abjecţie(unit) al Ialomiţei şi Dâmboviţei.Colentina începe într-o zonă de numeroase şerpuiri ce brăzdează conul Ialomiţei la est de Târgovişte.Pârâul Colentina poartă şi denumirea de Valea Moartă, datorită faptului că în timpul verii, pe teritoriul Rezervaţiei silvocinegetice Bolovani, are un caracter nepermanent fiind mai mult o zonă mlăştionoasă decât un curs de apă curgător.

Tot pe teritoriul administrativ al comunei, pe cursul râului Colentina este amenajat un lac de acumulare folosit mai întâi pentru irigaţii, iar în prezent se poate folosi pentru piscicultură şi chiar agrement, în scop turistic, pescuit sportiv, zona fiind de o frumuseţe neasemuită,  aflându-se în imediata apropiere a rezervaţiei.

         În zona comunei, câmpia Colentinei de Sus este străbatută de încă două pârâuri :

• pârâul Ilfov ce străbate satul Bolovani şi Rezervaţia silvocinegetică Bolovani pârâu ce nu produce inundaţii sau înmlăştiniri în vatra satului, canalizat până la rezervaţie;
• pârâul Baranga(Miuleasca) cu un curs cotit pe teritoriul comunei,traversează satul Cornăţelu, creând o zona înmlăştinată lângă cimitir si un lac în partea de est a satului.De asemenea traversează şi satul Aluniş în apropierea căruia pe cursul pârâului Baranga este amenajat un lac de acumulare, folosit pentru irigat , dar şi pentru piscicultură.

 

• Ape stătătoare

Apele subterane , împreună  cu  cele  de  suprafaţă,  constituie  o  reală  resursă materială, răspândirea lor în teritoriu având un rol hotărâtor pentru dezvoltarea unor regiuni.Apele subterane, prin apele freatice, contribuie în mod evident la alimentarea râurilor prin izvoare.

         Alimentarea cu  apă a comunei se face din fântâni, în sol fiind suficiente rezerve de ape freatice pentru alimentarea populaţiei locale, în toate satele apa este în cantităţi suficiente şi corespunzătoare calitativ.

 

 SOLURILE

         Prin interacţiunea factorilor pedoclimatici specifici zonei, pe teritoriul comunei s-au format soluri ca : solul brun roşcat, solul brun argilo-iluvial, solul brun roşcat luvic ,solul brun luvic, luvisolul albic,, solul pseudogleic.

         Solul brun roşcat tipic are o textură diferenţiată pe profil,cu un procent mai mare de argilă.Structura este grăunţoasă medie şi mare în orizontul superior şi prismatică foarte mare bine dezvoltată în Bt.Solul brun roşcat prezintă proprietăţi fizice , chimice şi de  troficitate mai puţin favorabile decât cernoziomurile, dar dau totuşi rezultate bune în cultura plantelor.

         Solul brun argilo – iluvial  se caracterizează prin prezenţa unui orizont Bt gros de peste 100 cm. cu nuanţă gălbuie,cu textură fină sau mijlocie dar cu un continut mai mare de argilă migrată de sus , de unde îi vine denumirea.Structura este grăunţoasă , bine dezvoltată în orizontul superior şi columnoid prismatică în Bt.Proprietăţile fizice, fizico-mecanice, hidrofizice şi de aeraţie sunt în general favorabile , dând rezultate foarte bune în cultura plantelor de câmp, a pomilor şi viţei de vie.

         Solul brun roşcat luvic are o textură diferenţiată pe profil, de obicei mijlocie, structura în orizontul superior este grăunţoasă , mai slab dezvoltată decât la solul brun roşcat.

         Solul brun luvic se caracterizează prin faptul ca este sărac în argilă , are textura diferenţiată pe profil, mijlocie la suprafaţă, structura este grăunţoasă la suprafaţă.Faţă de solul brun argilo-iluvial proprietăţile fizice, fizico-mecanice,chimice şi de aeraţie sunt mai puţin favorabile .Are un regim aerohidric defectuos ,inferior pentru toate folosinţele.

         Luvisolul albic se caracterizează printr-un orizont de aluviere intensă, sărăcit în argilă şi materie organică.Este de culoare deschisă albicios, textura este diferenţiată pe profil , structura este grăunţoasă la suprafaţă.Datorită diferenţierii texturale şi structurii mai slabe are proprietăţi fizice ,fizico-mecanice, hidrofizice şi de aeraţie mai puţin favorabile decât solul brun luvic.

          

          VEGETAŢIA     

            Fitogeografic teritoriul comunei aparţine zonei de silvostepă , zonă ocupată pânâ nu de mult de vestiţii codrii ai Vlăsiei, constituiţi din esenţe de stejar brumariu, pedunculat şi stejar pufos.Alături de aceste arborete de bază  se mai întâlnesc : frasinul,ulmul,teiul,jugastrul, arţarul, salcâmul.

         Pe teritoriul satelor comunei se întâlnesc o gamă largă de pomi fructiferi şi anume : piersic,cais, pruni , meri,peri, cireşi, vişini,corcoduşi, gutui,etc.De asemenea se întâlneşte subarboret reprezentat din specii ca : măceşul, porumbarul,păducelul şi lemnul câinesc.

         Speciile caracteristice păşunilor sunt : păiuşul, laptele cucului, coada şoricelului , rogojul, colilia,  peliniţa, trifoiul mărunt.

         Vegetaţia pe terenurile cultivate este reprezentată prin: porumb,grau,orz,ovăz, secară, floarea soarelui, fasole, sfeclă, mazăre, lucernă, trifoi, borceag şi zarzavaturile.

        

• Fauna

         Comuna Cornăţelu ,are o faună diversificată reprezentată prin :

• rozătoarele, cel mai reprezentativ fiind popândăul,apoi şoarecii de câmp,hârciogul, iepurele de camp.
• animalele de pradă ca vulpea , pisica sălbatică, dihorul şi viezurele.
• căpriorul,veveriţa,şi mai recent mistreţul datorită expansiunii acestuia din cadrul rezervaţiei silvocinegetice de mistreţi şi cerbi lopătari, de pe teritoriul comunei,aflată în administrarea Ocolului Silvic Răcari , judeţul Dâmboviţa.

dintre păsările ce constituie un vânat preţios se regăsesc prepeliţa şi potârnichea, fazanul, iar dintre cele răpitoare uliul